Intru în bucătărie și mă duc direct la ea. Părul ei odată negru, acum încărunțit destul de ciudat, cu o suviță complet albă distingându-se dintre firele de păr grizonat, mi se pare extraordinar de frumos. Mai ales suvița cea albă, de care mă simt în mod direct răspunzător… mă apropii de ea și o sărut pe creștet. Ea zâmbește ușor și îmi întinde o farfurie. E bine acasă.
(fragment jurnal 15.01.2011)
Daca asta ar fi fost o postare pe facebook as fi dat like!
ReplyDelete