Monday, May 6, 2013

negru argintiu


De-ar fi să-nvăţ cum să te strig în şoaptă
Când gândul vâsleşte prin mine cu zor
Învăluit în fad miros de prună coaptă
Nu aş tăcea nici dac-ar fi să mor

De-ar fi să mă auzi mai stins decât tăcerea
Fără să ştii că eu sunt cel ce strig
Aş învăţa din tine că puterea
Nu stă mereu la cei care înving

De-ar fi să poţi vedea cum te văd eu
Atunci când ard dorinţele-n pustiu
Ai să-nţelegi într-un târziu că aşteptarea
E moarte,  negru argintiu