…și de ceva timp
plouă întruna,
nu te chem, rămâi acolo
diminețile sunt tot la fel
jilave
curg nori zbârliți de-a mării vintre
obișnuiam să cunosc pașii tăi
dar
de mult nu ai mai trecut
pe acolo unde mereu te aștept
de fapt nu mereu,
am încetat să devin, așa că
timpul îmi joacă feste
știu că nu mai vii, că niciodata nu o să mai vii,
dar prefer să aștept mereu decât
să ascult nevorbirea-ți
mereu nu există…