Paul Bârsan se întoarse cu spatele la oglindă, încercând să se admire și din alt unghi, însă renunță rapid. Trupul lui greoi nu-i putea oferi atât de multă libertate de mișcare pe cât și-ar fi dorit. Fața i se umbri pentru o clipă, dar trecându-și mâna peste creștet, alungă gândul care îndrăznise să atenteze la integritatea bunei sale dispoziții. Ieși zâmbind din camera de hotel în care se instalase de la reîntoarcerea sa în oraș.
Era un om aflat la vârsta de treizeci de ani și fără îndoaială cât se poate de interesant. Părul lui tuns foarte scurt, făcea ca începutul de chelie să devină mai greu de observat. Avea ochii rotunzi și foarte apropiați, de un gri metalic, scoși în evidență de sprâncenele sale incolore. Scund, aproape bondoc, avea un mers legănat, ca de marinar.
Fost coleg de școală cu XY, devenise peste noapte un om de succes. Nimeni nu prea avea habar cu ce se ocupase cât fusese plecat în afara țării, iar el învăluise detaliile ascenderii sale într-un mister. Revenind, relua vechile legături, producând pe ici pe colo adevărate șocuri sociale. Îi plăcea să facă impresie și chiar reușise să facă, mai ales în rândul unor doamne mai slabe de înger. Planul lui, cu minuțiozitate întocmit începea să prindă contur iar acest lucru, mai ales în această dimineață îl umplea de voioșie.
Afară, soarele începea să dogorească. Orașul aglomerat căzuse victimă unui mai capricios, cu zile ploioase și reci aruncate fără noima alaturi de zile veritabile de vară. Fără a da atenție vremii de afară, căzu pe gânduri încercând să-și amintească ceva din trecutul lui XY, astfel încât să-l poată impresiona în timpul prânzului prin uimitoarea memorie, al cărei posesor se considera.
Îmbrăcat într-un costum alb, cu o cravată verde deschis și pălărie de paie cu boruri largi după ultima modă a vremii, Paul Bârsan făcea parte din categoria oamenilor care, fiind incapabili să-și definească un gust propriu, apelează la tendințele actuale fără a mai ține cont de vreun criteriu, fie el chiar estetic.
Rezultatul acestei nefericite concepții, reușea să-ți atragă privirea, forțându-te să-i etichetezi într-un anume fel pe ai ei adepți. Bârsan însă, nu era deloc conștient de acest lucru, ba mai mult, avea o părere cât se poate de bună vizavi de gusturile sale vestimentare și nu ascundea acest lucru.
Văzu la un moment dat o tânară domnișoară, mergând la brațul celui ce părea să fie tatăl ei, un om cărunt și aplecat, îmbrăcat într-o uniformă militară. Ea, avea în mână o umbrelă de soare, pe care o balansa ținând-o ferm de mânerul mic, din fildeș, în timp ce-i povestea cu însuflețire ceva bătrânului. El o asculta cu un zâmbet pașnic, care reușea să îndulcească trăsăturile sale aspre.
Paul ajunse în dreptul lor și cu un gest cât se poate de comic, se înclină în fața domnișoarei. În clipa aceea își aduse aminte că are pălăria încă pe cap, și cu un gest febril o dădu jos și repetă reverența. Fata se oprise din povestit și cu gura întredeschisă privea spre necunoscutul îmbrăcat atât de neobișnuit, care încerca să fie curtenitor, eșuând în cea mai amuzantă manieră. Păli ușor și strângând brațul bătrânului ei tată, porni mai departe.
Paul rămase o vreme în acelaș loc, urmărind cu privirea siluetele celor doi care se îndepărtau.Scurtul episod declanșase un torent de amintiri, care îi făcea capul să vuiască. Se uită la ceas și pentru că mai rămăsese puțin până la prânz, se îndrepta spre restaurantul “La Manole” unde urma să se vadă cu XY.
No comments:
Post a Comment