Tuesday, February 1, 2011

…casa…

 

Împinse nervos poarta și intră în curtea mică, pătrată. Un trotuar înțesat de crăpături adânci, din care smocuri de iarbă creșteau cu robustețea specifică naturii, ducea până la clădirea cu două etaje, veche și de o frumusețe atipică. Fațada abia își mai ținea tencuiala, o bună parte din ferestre erau acoperite cu scânduri, iar acoperișul pe vremuri de o suplețe încântătoare, lăsa acum impresia că poate ceda în orice moment. Toate aceste detalii care analizate separat inspirau orice numai frumusețe nu, îmbinându-se reușiseră să dea clădirii personalitate, atragând nu de puține ori privirile trecătorilor, care dintr-o dată, deveneau fără voia lor nostalgici.

Intrarea avea o ușă dublă din lemn masiv, în care stătea sculptat un fel de blazon. XY, cu mersul sau regulat, se îndreptă spre ușă, întrebându-se ce ar fi de făcut în privința gardului putred, ce-i străjuia curtea. Încercă clanța dar ușa nu se deschise. Căutând cheia prin buzunare, descoperi pe jos o bucată de hârtie. Se aplecă, o ridică și o vârî nepăsător în buzunar.

“Voi vedea mai târziu ce e cu ea” gândi el răsucind cheia de două ori în broască.

Casa nu avea hol, intrând de afară dădeai într-un salon uriaș, probabil destinat seratelor de societate din vremuri de mult apuse, acum împărțit de XY în două zone cu destinații diferite.

Își aruncă impermeabilul kaki pe un fotoliu și se așeză la biroul din fața șemineului (era fascinat de flăcările roșiatice ale focului și de troznetele lemnelor arzând, așa că, într-o iarnă mutase biroul pentru a se delecta privind și ascultând sursa fascinației sale).

Cele două zone se diferențiau evident, prima era dominată de o bibliotecă înaltă, ce se întindea pe toată lungimea peretelui opus șemineului din marmură albă, inspirând o sobrietate aparte. Rafturile gemeau de cărți aranjate anapoda, fără cel mai rudimentar simț practic. Haosul aranjării cărților contrasta cu sobiretatea bibliotecii masive, spre încântarea lui XY, ba mai mult, de fiecare dată când avea pe cineva la el, acest contrast devenea aproape sigur subiect al unei discuții în urma căreia se simțea invadat de un sentiment de superioritate.

Celălat spațiu, mult mai mic, aflat într-un colț al salonului, era locul în care XY, venea să-și pună ordine în gânduri și să se relaxeze. Un scaun balansoar din lemn de frasin, ce scârțâia îndeajuns de încet pentru a putea adormi în el, un televizor alb negru și o măsuță joasă. Pe masuță, un samovar vechi, găsit și lăsat în acelaș loc de când XY se mutase aici și un vraf de cărți începute și abandonate.

XY consultă calendarul de perete. Luni.

Luă un creion și o coală albă de hârtie și începu să scrie:

1- Prânz cu Bârsan-12:30

2-

Își dădu seama că singurul lucru pe care îl avea azi de făcut era acela de a lua masa de prânz împreună cu fostul lui coleg, Paul Bârsan, care după o lungă absență, se întorsese în oraș, înștiințându-l că ar dori să-l vadă. Făcu o grimasă de lehamite, strânse coala de hârtie în pumn și o aruncă în cenușa șemineului. Ceasul arăta ora 8:03. O stare placută de oboseală începu să-i dea târcoale și zâmbind de încântare se îndreptă spre balansoarul din lemn de frasin care scârțâi ușor sub greutatea sa.

“să mă gândesc acum, că de fapt nu vreau să adorm, da, așa sigur voi adormi repede...” închise ochii și începu să-și mângâie mustața rară ce creștea neregulat.

“ar fi trebuit să adorm deja, poate că am adormit dar pot să și gândesc în același timp, sau poate visez că gândesc în timp ce dorm…” XY își auzea gândurile cu o dificultate din ce în ce mai mare.

La un moment dat nu mai auzi scârțâitul ușor și regulat al balansoarului…adormise.

No comments:

Post a Comment