Monday, August 31, 2009

…Restanţă…

Auzi ? Hei ! Nu ai restanţă azi?

Emil mă scutura de zor şi îmi tot zicea că ar fi vremea să mă trezesc. Am cules din vorbele lui “restanţă” şi apoi “şapte fără cinci” am deschis ochii şi m-am ridicat în capul oaselor bombănind fără chef. Telefonul zăcea pe pat, inert şi nevinovat.

-O sa ajungi? întreba Emil.

-Sper să ajung…

Vocea îmi suna fără convingere, mai răguşită ca de obicei. Am început să mă îmbrac mizând pe o cămaşă cu mânecă lungă pe care am vârât-o în pantaloni cât mai regulamentar cu putinţă. Am luat colile le-am pus în gentă, şi am ieşit. Afară e închis şi rece, trag aer în piept şi dau să ies din campus, “Reghina” mă latră…nu ma cunoaşte tuns scurt şi cu camaşa în pantaloni.

Metroul e la fel cum îl ştiu. Oameni mulţi şi indiferenţi, feţele posace abundă…mă integrez pExtremeShare_102erfect.

Aud “ Atenţie se închid…” reintru în normalitatea părăsită la început de vacanţă:drumul de o oră până la   facultate.

Sala II-3. Plină. Sunt ultimul…mai e un singur loc liber, în ultima bancă. Mă gândesc cu autoironie că voi veni din nou pe 11 la acelaş examen. Sunt calm, nu resemnat. Gândul ca totul va fi bine se instalează împotriva voinţei mele. Ciudat.

Subiectele sunt simple, încep să scriu şi după 10 minute termin. Câţiva predau foile goale, câte un oftat răzleţ răzbate sala. Mă ridic , las foaia şi aştept. O jumătate de ora mai târziu, decanul mă ia la întrebari. Am răspunsuri la toate. Îmi zice că se grăbeşte eu îi zic că dimineaţa nu s-a terminat, el se uită la mine şi zâmbeşte. Îmi calculez singur nota. Nu o să ma întorc pe 11.

Afară plouă mărunt. Ies din facultate şi până la metrou sunt ud până în măduva oaselor. Camaşa neagră e mai neagră udă. Mă mir.

Ciudat. Cineva are grijă de mine.

Mulţumesc.

1 comment:

  1. Hai ca ai scos-o si cu Sherbica Lazar, l-ai dat gata cu barba aia pomadata. Imi aduci aminte de unele zile din primavara asta cu atmosfera aia anosta si chipurile posace. Ce-o vreo Dumnezeu pan la urma, o scoatem noi.:)

    ReplyDelete