...au fost vremuri....

Au fost vremuri când nu puteam fi convins de nimeni că voi fi și altfel decât copil. Într-o zi tata mi-a recomandat să mă bărbieresc…

Au fost vremuri când doream cu disperare să trăiesc ce citeam în “Ciresarii”…ulterior am aflat că a mânca tot ce zboară e un sport periculos.

Un prieten îmi zice că e convins că o să mă însor înaintea lui…câteodată aproape că mă convinge și pe mine de treaba asta.

Au fost vremuri când urmăream Teleenciclopedia în fiecare sâmbăta seara…îmi plăcea chiar daca nu m-am lamurit dacă zebra e albă cu dungi negre sau neagră cu dungi albe.

Când am citit prima carte și n-am înțeles nimic, am fost fericit. Când am înțeles că a înțelege ceva e un proces ce include pierderi de păr, timp, prieteni schimbasem deja al doilea prefix.

Oamenii sunt frumoși. Atât de frumoși încât de s-ar putea opri din a urî, ar deveni conștienți de asta.

Nu știu ce va fi mâine.

Mulțumesc celor care prin simpla prezență în viața mea reușesc să-mi transforme pesimismul mioritic în orice altceva, contez pe voi.