Într-o mașină albastră, el conduce iar ea ține picioarele cocoțate pe bord și citește cu glas tare dintr-o carte, e la ultimele file.
Plouă cu stropi cât pruna și în mijlocul norilor negrii strălucește frenetic soarele.
Ating limita acumulării de cunoștințe și îmi simt creierul mirosind a fum.
Dezgust, copleșire, adorare, dezgust, scârbă, uimire, groază, mister, dorință, speranță, neputință, lene, voință, încrâncenare, deziluzie.
Căruța mea de sentimente a pierdut a treia roată, devenind un biciclu anemic, fără pedale, ce coboară în vale…
Mă rostogolesc în somn la fel ca atunci când eram în fașe. Ciudată treabă că, ăsta e cam singurul lucru constant din viața mea.
Afară e soare, cald, vară.
1. Mașina era verde.
ReplyDelete2. Da, soarele era nebun.
3. E plăcut mirosul de creier ars.
4. În această a patra frază nu ai pus spațiu după virgula de după “adorare“ și tot după aceeași virgulă urmează repetarea cuvântului “dezgust“.. o fi având un rol mai important?
5. Dacă nu mai ai pedale, dă din aripi.
6. Ce te-ai fi făcut dacă nu rămâneai fidel somnului?
7. Afară e soare, cald , vară, într-un cuvânt : LENE
D (nu spun care)
1. ba albastra era.(dar merge si verde ca ai tu o slabiciune acolo :P)
ReplyDelete4. am corectat virgula cu pricina. cat despre dezgust...ai prins bine substratu'
5. aripi pot doar primi, le astept :)
6. nu stiu.
7. voiam sa scriu si transpiratie.