Wednesday, July 21, 2010

...lecții de la o mochetă murdară...

mocheta neagra, înțesată de pete albe de vopsea, scrâjnește de fiecare dată când o mângâi cu peria aspră.
parca i-ar place să rămână așa...murdară.
o curăț cu prețul unei răsuflări sacadate și a unei asudări ca în desenele animate.

Oare cum se simte Dumnezeu, curățându-mă în fiecare zi ?

....nimic nu m-ar putea defini mai bine decât înfrângerea. Abund în ea. O răsfăț. Mă surprinde de fiecare dată nepregătit, chiar de eu, o privesc deschis, încrezător în propriile-mi forțe. Nu-mi doresc nimic altceva decât să scap de blestemul încrederii în propriile-mi puteri.

E teribil de greu să realizezi că nu ai fost creat pentru a umbla, crea, acționa de capul tău, încordându-ți mușchii pentru impresie artistică.
E teribil de trist să fii mereu înfrânt doar pentru că, uiți a-ți citi propriul manual de utilizare...
E teribil să cazi, să fii umilit, să plângi, să-ti repugni la modul absolut, iar la urmă, ca în filmele proaste care ies direct pe DVD, să nu-ți înveți lectia și să repeți la nesfârșit aceleași sublime greseli.

O zi bună e ziua în care nu ai uitat nici măcar pentru o clipa că doar cu Dumnezeu poți aspira la iesirea din praf și pulbere.
O zi proastă începe atunci când, primul gând ți se duce oriunde, numai spre Cer nu.

Sunt momente însă când, simți aproape fizic cum El, trage de tine, te smulge din noroi și te asează acolo unde poți fi în siguranță.
Azi mi-am început mai mult decât prost ziua. Pe când meditam la cât de ușor e să te duci la fund, cel mai bun prieten și-a făcut simțită prezența printr-un mesaj pe telefon. A fost de ajuns.

Nu merit ca Dumnezeu să tragă de mine. Nu merit tot ce am de la El. Cu toate astea, mai mult decât orice, simt valurile iubirii Sale.

3 comments:

  1. ba, lasa blogul si termina curatenia o data! :))

    ReplyDelete
  2. stai gospodarule ca inca am splina in mine =))

    ReplyDelete