…X-07-ION…

Îsi potrivi uşor paşii pe bordurile albe ale trotuarului inundat. Fără să-şi dea seama cum, îşi aduse aminte de copliarie, când se juca “furculiţă-cuţit” şi “bidonaşul”, ar fi zâmbit dacă maşina care tocmai a trecut pe lânga el nu l-ar fi împroşcat cu o apă mâloasă; se opri privind lung după maşina cu pricina şi-i memoră numarul: “X-07-ION”, coborî apoi de pe bordură mergând alene pe trotuarul plin de apă şi noroi.

Se gândea cum toata viaţa, toate îi ieşiseră pe dos. Se afundă profund în teritoriul autocompătimirii, acolo el devenea vizirul virtuţilor. Uitând cu totul de sine, îşi începu ziua în lumea-i imaginară.

Era o zi caldă de vară târzie aşa cum toate zilele erau în ţara lui V.V.

La palat multă forfotă, astăzi vizirul avea să participe la un proces şi oferise cea mai bună şi spaţioasă sală din  palat pentru a ţine loc de tribunal. Era implicat direct, fiind în acelaş timp şi parte vătămată şi judecător. Era îmbrăcat pompos şi o droaie de slujitori se împleticeau la picioarele sale căutând să-i ghicească voia. Intră în sala arhiplină şi-si expedie alaiul de slugi, care dispăru ca prin farmec.

Gustă din plin reverenţele până la pământ ce i se aduceau din toate părţile, deşi părea plictisit şi fără chef. Îşi ocupă locul şi luă în mână un fel de sceptru cu gămălie de fildeş în care erau încrustrate literele V.V. Glasul lui tună apoi:

-Să se aducă acuzatul!

Legat fedeleş, un om îmbrăcat în zdrenţe şi plin de vânătăi, era adus în ghionturile celor ce-l excortau. Fu trântit la pământ, şi zăcu acolo ca un om fără viaţă. Avea la gât o sârmă ce ţinea o bucată de scândură pe care scria ION. Începu şuvoiul de acuzaţii şi aproape imediat acuzatul prinse a tremura nervos, îsi ridică privirea din pământ şi îl fixă cu nişte ochi sticloşi pe vizir.

-Te gasesc vinovat de…si vizrul reluă lista acuzelor.

ION râse frenetic.

Atunci vizirul, făcu un semn cu mâna şi de nicăieri apăru un uriaş butoi plin cu păcură. Se ridică, îl luă pe acuzat de jos, şi cu o forţă de nebănuit îl aruncă în păcură. ION se zbătu puţin, şi apoi dispăru în lichidul negru şi vâscos.

V.V îşi ridică sceptrul în uralele mulţimii.

Un zgomot puternic, urmat de o bufnitură grozavă sfâşie solemnitatea momentului, iar vizirul clipi. Când deschise ochii, văzu deasupra lui un cer urât, cenuşiu şi mulţi oameni înspăimântaţi ce strigau la el, auzea dar nu înţelegea nimic. Închise ochii.

Muri fără să ştie că maşina care îi curmase viaţa avea numarul B-07-ION.