Sunday, July 12, 2009

…lemne…

Plouă cu găleata peste Slănic.

Plouă şi dupamiază, şi bunicu’ se bucură cu toate că urăşte ploaia (traumă din timpul războiului).

Am avut timp să terminăm de crăpat toate lemnele. Timp numa bun de ” bonding” înt2592e31d89f03d2dc9ea8d7d44f2848c_fullre trei generaţii.

Cu păreri diferite despre viaţă şi sănătate, eu şi tata devenim cunoştinţe vechi, ce stau la taclale într-un peisaj aproape medieval: butuci, topoare, pene şi un mai cât toate zilele construit cu mult tact de tataie.

Totul merge struna. De data asta mi-am adus telefonul şi avem muzică. E înnorat şi bate vântul, se aud icnete şi urlete de lemn ce nu se vrea desparţit de întreg.

Timpul trece îngrozitor de repede. Îmi dau înca odata seama cât de îndatorat sunt butucilor, mai ales celor noduroşi…

-Cât o să mai stai ?

-Duminică plec…o sa încep practica….

-Să-ţi ajute Dumnezeu tată, mereu mă rog pentru tine… şi pentru toată familia…îmi zise tataie având ochii în  lacrimi ca de obicei…

3 comments:

  1. felicitari, un blog cu totul deosebit... si nu se spune "tataie" se spune "tătaia", Cornelus...

    ReplyDelete
  2. ... e ft tare :X ...Mario :D ...

    ReplyDelete