Saturday, July 18, 2009

…minciuna…

 

Mi-aduc aminte de prima minciună. Am venit de la grădiniţă cu două jucări, aşa cum nu aveam acasă. I-am zis mamei că doamna educatoare mi le-a dat, pentru că în ziua aceea fusesem cel mai cuminte. A doua zi mama a clarificat situaţi0dR4s-minciuna-are-picioare-scurtea, iar eu am primit cafteala regulamentară.

Ca orice lucru rău minciuna are un ambalaj foarte atrăgător, e de firmă, luceşte, îţi dă impresia că doar tu il (o) ai. 

Ca orice lucru rău, zilele astea e promovat la maxim.

Reclamele mint. Politicienii mint. Vedetele mint. Oamenii simpli mint. Copiii mint.

Minciună în toate părţile, şi noi ajungem la concluzia că lumea e rea, nu trebuie să ai încredere în nimeni, iar dacă cineva se poartă bine şi cuvincios sigur ascunde ceva, de regulă o minciună.

Ne-am adaptat la ea.

Ne -am construit strategii, nu mai cumpărăm de la “trei’şopt”, nu mai votăm, ignorăm orice. Miadevarul-si-minciunanciuna e în “aproape” tot, fiindcă e aşa noi desfinţăm totul şi uităm de “aproape”.

Încrederea rămâne doar în familie, însa e o regula ale carei excepţii le servim în fiecare zi la ştirile orei 5.

Mai vine şi Biblia şi spune: ” Blestemat e omul care se încrede în om” ( Ieremia 17:5)

Tatăl minciunii este Satan. Prin urmare cei care mint îi sunt copii. Groaznică concluzie.

Minciuna merge mână în mână cu “descurcatul” ori “şmecheria” prin urmare găsim altă caracteristică sumbră generaţiei noastre.

Ne-am îmbâcsit inimile cu murdaria ei, ne-am pătat sufletele prin dependenţa de ea, ne pierdem minţile din cauza promisiunilor ei.

O zi fără minciună a ajuns să fie o strălucită victorie, o viaţă fără minciună nici măcar ideal nu mai e ci doar cartea de pe raftul cel mai greu de ajuns al unei biblioteci, carte cu titlu…”Poveşti nemuritoare.”

“Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31,32)

No comments:

Post a Comment