Wednesday, May 7, 2014

Trei mireni dincolo de Balta Albastră

                                        
 
     Era a doua zi din sărbătoarea celor Patru Zile Libere,  undeva aproape de ora prânzului și  din luminoasa cetate de căpătâi a unei țări oarecare, trei mireni începeau o călătorie a devenirii. Înghesuiți într-o teleguță la fel de albastră precum prima lor destinație, aceștia se amuzau cu voioșie urmând  încurcatul traseu de ieșire din cetate. 

     Deși mireni, cei trei au o istorie interesantă și pe alocuri comună în ceea ce privește Adunarea. Dar deocamdată e bine de știut că cel mai în vârstă dintre ei,  Talent,  e cel mai firav trupește și sufletește în  vreme ce, Profund, mezinul ciudatei alăturări de personaje are un fizic îndeajuns de robust pentru a-i hrăni frica cronică de scaune. Cât despre celălalt, Artistul, se poate cu ușurință spune că rotunjimile trupești alăturate unui spirit liber și incisiv vorbesc mai puțin decât în esența sunt.   
  
     Călătoria era plănuită în așa fel încât, până când nu au plecat, cei trei nu credeau că au să plece vreodată; iar acum  plecau și impresia că trăiesc în sfârșit ceva plănuit atât de mult timp era cât se poate de adâncă. 

   Talent se știa cu Profund de ani buni, pe când erau calfe la un suspus atelier de meșteșuguri . Când Talent a abandonat dobândirea oricărui meșteșug, relația strânsă cu Profund nu a avut prea mult de suferit, dimpotrivă. Drept exemplu, cu fiecare ocazie, Talent îl tachina pe Profund cu privire la diploma de meșteșugar dobândită, spre inexistenta exasperare a acestuia din urmă.

      Artistul nu se cunoștea cu Talent înainte de călătorie, era în schimb un foarte apropiat prieten al lui Profund. Îi legau discuțiile interminabile despre arte, științe și femei. Nu ar trebui să țin ascuns faptul că în acest context Profund simțea o oarecare jenă vizavi de compatibilitatea dintre Talent și Artistul, treaba asta însă, nereușind să-i strice calmul specific.

     Plecau spre Balta Albastră pe o vreme superbă. Soarele prăjea câmpurile întinse ale țări lor de baștină, printre care un nemaivăzut drum de granit, șerpuia demn, ca un omagiu adus bravilor meșteșugari autohtoni. Teleguță albastră gonea sprintenă, mânată fiind de Profund. Ca să facă față plictiselii, printr-un pact tacit, Talent și Artistul începură să-l tachineze pe birjarul grupului. Atmosfera jovială rămase cu ei până când dintr-o data, Balta Albastră le  apăru în fața ochilor.

     Profund medită nostalgic la faptul că tot mai putea număra pe degete de câte ori o văzuse. Obișnuia să-și saboteze astfel bucuriile.

     Artistul simți un junghi de plăcere în burtă, în timp ce-și amintea vechi și frumoase întâmplări.

     Talent o privea absent întrebându-se ce făcuse greșit de Artistul nu mai ținea cont de pactul întru batjocorirea amicală a lui Profund. 

     Curând, poposiră la hanul Vraja Mării unde spre marea lor mirare dădură peste o hangiță damblagită, care se văita întruna că-i este foame și că aude prost din cauza asta. Când au apucat să se dumirească, au plecat și flămânzi și cu mulți gologani lipsă.

(va urma)

No comments:

Post a Comment