XY urcă în
singura cameră de la etaj care putea fi folosită și care îi servea de dormitor.
Ajungea aici destul de rar pentru că de ceva timp nu mai putea să asocieze noaptea cu somnul.
Azi însă, după vizita neașteptată, surescitat și incapabil de gânduri limpezi voia
să doarmă, să se odihnească. Spre încântarea sa, adormi repede.
Barca înainta ușor, săltând jucauș peste
valuri. Vântul sufla puternic și cât se poate de favorabil direcției de
navigare, iar mica velă, umflată, făcea să scârție singurul catarg al zglobiei
ambarcațiuni. La cârmă, un câine uriaș, galben, cu urechi pleoștite și un
trabuc gros în gură. Din când în când ducea la ochi un ochean lung și privea
undeva în zare plescăind satisfăcut din buze. Așa făcu și acum, numai că, de
data asta plescăi și scăpă pe gât trabucul fumegând. Începu să tușească și să
mormăie înjuraturi teribile. Continuă așa o vreme, apoi se liniști întorcându-se
la starea de dinainte. Undeva în față, o limbă de pământ începuse să se
zărească…
Pe un dâmb, la umbra unui palmier pitic, întins
pe un pat improvizat din tot felul de frunze și crăci, un motan dungat cu o
ureche lipsă și mustăți lungi, rostogolea de colo colo un ghem de ață.
-cine ești?
-cum adică cine sunt? Ce-ți veni?
-uite așa…dacă tot suntem blocați pe insula asta,
aș vrea să știu cine ești!
-bine măi, dar sunt trei ani de când ne știm,
cam mult ți-a luat să-mi pui o astfel de întrebare!
-îmi răspunzi sau nu?
-îți răspund. Mă cheamă Ghem. M-am născut în
Brazilia, în copilărie mi se tot spunea
că am un destin măreț, că voi ajunge într-un palat și acolo voi trăi în huzur și
pofte, așa că am început să cred că la mine, norocul și-a făcut cuib. Numai că,
într-o noapte m-am trezit ud, zăcând pe o plajă, departe de palat, huzur și
pofte!
-vai măi Ghem, dacă aș fi știut, altfel ar fi
fost traiul nostru! De ce nu mi-ai spus lucrurile astea? De ce ai așteptat să
te întreb?
-pentru că eu nu vorbesc neîntrebat, la fel cum
nici nu mă mișc de nu sunt mișcat.
-ei acuma…
-...
-adică toate conversațiile noastre au fost de
fapt întrebări de-ale mele?
-da.
-iar răspunsurile…răspunsurile tale, ce au
fost?
-întradevăr! Ce au fost?
Exact atunci, o mică barcă lovi țărmul făcând
catargul să geamă zgomotos. Motanul dungat ciuli singura ureche și privi atent
cum un câine galben, uriaș, se apucă să tragă barca pe nisip, apoi deschide o
ladă mare din lemn de unde scoate un fes marinăresc și o carabină. Câinele își
puse fesul și își agăță pe umăr carabina.
-Hei! Tu de colo! Stai așa! Motanul începu să
strige din toți bojocii spre câine.
În loc de răspuns, simți șuierând un glonte
aproape de propria-i scăfârlie. Se gândi amuzat că de n-ar fi avut dinainte o
ureche lipsă, acum sigur ar fi avut una. Începu să râdă puternic și dispăru
într-un desiș stufos, rostogolind ghemul de ață în urma sa.
:) Initial am inteles ca pisica e in Braila!
ReplyDeletepisica...? :( doar... o pisica...
ReplyDeletece aveti cu pisica? aici e vorba de un motan cu o ureche lipsa!
ReplyDeleteCorneliu, ce "pisica" din Braila? serios? :(
ReplyDeleteSarbatori Fericite pline de liniste si bucurie! Noul an sa-ti aduca numai impliniri si realizari!
ReplyDeleteLa Multi Ani!