Gândurile îmi zboară spre lucruri de mult apuse. Cedez în fața unor amintiri uitate și descopăr lucruri noi în evenimente vechi. Perspectivele îmi joacă prin fața ochilor iar eu mă abandonez în pueril, fiind nehotărât în alegeri.
Ciudată treaba cu “datul peste nas”. Mai ales atunci când reușești performanța de a fi la ambele capete ale trebii respective. Cunoști, ajungi să te obișnuiești, faci să dispară teama inspirată de necunoscut, iar când ți-e lumea mai dragă, “pleoșc” o revelație și te trezești cu nasu’ cât cartofu’.
Amintiri multe. Visuri ciudate. Năucire. Râs pe rupte. Stres.
Și ca totul să devina și mai interesant, cavalcade prin liniște, epifanii halucinante.
Schimbari multe în timp scurt, coșmar sau fărâmă de Paradis?
Vine toamna…
M-am gandit sa scriu un comment la post'ul asta asa ca: Comment!
ReplyDelete=))
ReplyDeleteNu vine nicio toamna :)), e canicula afara, vara e in toi, distractie si veselie !!! Fara tente cenusii :P
ReplyDeletesi totusi vine :P
ReplyDeletevine toamna, dar nu acum...nu acum
ReplyDeletela mine ploua :D
ReplyDelete