Saturday, May 7, 2011

Little John și parcul Crângași

Plimbându-se prin parcul Crângași, Little John a observat într-o zi că în mintea lui s-a aciuit un dispreț acid pentru o anume cateogorie de oameni aparținând acestui micromediu social, de care personal se simțea foarte atașat.

Da, întocmise o clasificare pe categorii a celor care alegeau să se perinde prin parc, asemenea lui.

Prima cateogorie: Îndrăgostiții. Apăreau odată cu primavara și dispăreau odată cu ultimul făraș de frunze ruginii strâns în silă de un măturător îmbrăcat în verde (personaj legendar de altfel). Îi plăcea această categorie, simțindu-se din cale afară de plăcut știind că indrăgostiții cu pricina, abia pot să vadă la trei pași înainte, darămi-te să-l observe și să-l jeneze pe el. Am putea spune că Little John îndrăgea această categorie într-un fel atipic dar specific firii sale, deloc obișnuite după cum vom vedea. Desigur, existau și momente în care, fiind expus unor episoade de înalt dramatism, care sfârșeau de obicei cu lacrimi și pălmuiri răsunătoare, nu mai simțea aceeați tandrețe paternă către această categorie, însă capacitatea extraordinară a îndrăgostiților de a ignora (în special în clipe dramatice) restul lumii, îi ținea departe de spiritul critic extrem de sensibil cu care Little John era înzestrat.

A doua categorie: Copiii. Deși îi plăcea să creadă că e o fire aspră, fără înclinații deosebite spre sentimentalism, Little John nu putea concepe parcul Crangași fără zumzetul vesel și neîntrerupt al hârjonelilor și jocurilor celor mici. Nu ar fi recunoscut nici în ruptul capului că-și dorea să mai fie copil și să se poată bucura de minunățiile oferite de parcul acesta… cădea ades în visare, rememorând copilăria, ba mai mult, schimba anumite detalii or cursul unor anume evenimente astfel încât totul să fie perfect…că doar…” pe vremea mea nu erau tobogane roșii, pardoseală moale antiruptmâna și nici nisip la discreție” aceasta fiind scuza cu care Little John își încheia de regulă acest zemos exercițiu de imaginație.

A treia categorie, cea care devenise muză a disprețului său: Pensionarii. Da. Ei și ziarele lor împăturite perfect pentru a încăpea la subraț. Ei care veneau întotdeauna la ore fixe, ședeau întotdeauna în aceleași locuri vorbind despre aceleași lucruri, fără a manifesta vreo umbră de plictiseală. Inofensivi în aparență, dar de o răutate atroce atunci când ceva sau cineva îndrăznea să se pună în calea tabietului lor. Bunăoara, Little John, asistase la o întâmplare care l-a făcut să simtă că disprețul său capătă o formă acidă. Un tinerel, probabil student, venise într-o dimineața în parc, ținând la piept un vraf de cărți și se instalase într-unul dintre foișoarele verzi din tablă. A început să se desfășoare acoperind masa din foișor cu cărți deschise la diferite pagini,(lucru care l-a făcut pe Little John să se întrebe dacă ar fi nevoie de creearea unei a patra categorii) când doi pensionari invadară foișorul aruncând ostentativ pe masă cutia unui Rummy din lemn înnegrit. În câteva cuvinte i-au explicat că ăla e foișorul lor, iar dacă vrea să învețe să o facă în altă parte. Tinerelul a plecat și nu s-a mai întors.

Asistând neputincios la acest abuz, Little John a simțit că e de datoria lui ca să pună la cale un plan astfel încât lucrurile să se îndrepte. Nu știa că această decizie avea să devină trambulina unui neobișnuit curs de evenimente.Decizia pe care o luase avea să-i schimbe viața și cât pe ce să-i aducă sfârșitul atunci când, întorcându-se din parc, se pomenise cu un sac de plastic peste cap iar apoi împins peste balustrada unui pod, direct în apa rece a Dâmboviței. Dar asta e o altă poveste.

No comments:

Post a Comment