Sunday, March 20, 2011

…Tătaia reloaded…

 

La 19 ani, a plecat pe frontul de est, ca să lupte pentru ţara asta, de care ne văităm noi azi. A fost rănit de două ori, şi s-a întors după aproape 10 ani, bolnav de tifos şi cu o greutate de 40 de kilograme.

La o lună după ce s-a întors acasă, a bătut la poarta minei de sare din Slănic, cerând de lucru. I-au dat probă de muncă iar el a făcut într-un schimb, cât un muncitor normal în două. S-a angajat, şi în următorii 20 de ani, a lucrat sub pământ, întorcându-se mai de fiecare dată acasă cu mâncarea pe care nu avusese timp să o mănânce.

La un moment dat şi-a luat concediu o lună de zile, timp în care a construit de unul singur, căsuţa în care locuieşte şi acum împreună cu bunica.

I-a plăcut să cioplească tot felul de lucruri din lemn. Când eram un ţânc, a căzut victimă persuasiunii mele şi mi-a construit un bob, cu care am rupt gura târgului când am apărut pe pârtie. Avea volan, mecanism de frânare şi un aspect vintage.

Mi-a interzis întotdeauna să îl ajut la treabă. Ţinea una şi bună că eu o să fac şcoală şi n-o să trebuiască să muncesc ca el. Când am putut să ţin cum trebuie toporul în mână, m-am ţinut de capul lui şi în cele din urmă a acceptat o colaborare la crăpatul lemnelor. M-a învăţat cum să ţin toporul şi cum să combin loviturile de topor cu cele de mai.

Are o rezistenţă fizică cel puţin neobişnuită. La ai lui 91 de ani, deşi aplecat şi cu un mers uşor ţeapăn, crapă lemne fără să transpire.

Face şi boacăne. Ultima mă face să plâng cu un ochi şi să râd cu celălalt, precum împăraţii roş-verzi din basme. Având treabă cu un ciocan, s-a lovit peste un deget, zdrobindu-l. A analizat situaţia şi a hotărât să înlăture ce i s-a părut lui că nu i-ar mai fi de folos. A folosit foarfeca de tăiat via şi acum are un deget mai scurt.

Azi l-am vizitat şi m-am văzut nevoit să-i promit că am să mă fac bine, ca să pot ajunge la fel de bătrân ca el….

3 comments: