Monday, May 10, 2010

…ce frumoasă e !…

Nici nu mai știu de când nu am scris. Mi-s toate atât de întortochiate încât e mult mai simplu să zic…”măcar era o vreme când”. Las cuvintele să se scrie singure.

Duminica trecută, după programul de la Biserică, împreună cu D. și tinerii din deparamentul de vizitare al bătranilor și bolnavilor, am avut parte de o experiență deosebită.

Batrânica ne-a așteptat la scara blocului, și cu rasuflarea tăiată de efort, a început să ne pupe pe amândoi obrajii, debordând de o reală încântare: “ați venit pe la mine! Domnul să vă binecuvinteze! , să-i pupe mama!”. Are 89 de ani iar de curând unul dintre copiii ei “a plecat la Domnul”… a avut patru copiii, trei băieți și o fată, iar fata de ceva timp se lupta cu cancerul…până zilele trecute.

Apoi cântăm, iar ea, fuge la bucătărie de unde vine cu cafea și prăjituri. Toți am rămas impresionați. Începe să ne vorbească:

“Dragii mei, să nu vă supărați acum pe mine, dar pe vremea mea altfel stăteau lucrurile…acum mă uit la tineri, la fetele astea tinere și offff, auziți! și se întoarse spre cele 3 fete din grup, voi cu băiatul cu care vorbiți cu ăla să vă maritați! Apoi se întoarse spre băieți, voi maică, atunci când vă duceți la o fată, prima dată să fiți cu ochii pe sus, în colțuri, și dacă vedeți paianjăni și praf, să ziceți imediat, la revedere fetițo!”

Mai cântăm câteva cântece, și ne rugăm împreună. Mă uit la ceas și nu-mi vine să cred cât de repede a trecut. Ne luăm la revedere, iar ea își cere iertare pentru că e bătrână și nu poate să ne primească mai bine de atât… suntem copleșiți, un astfel de om îți intră în suflet imediat.

Afară plouă mărunt, noi ne găsim cu greu cuvintele.

-“Ce frumoasă e!”

Frumusețea unui om, atinge apogeul abia la bătrânețe. Degeaba tocim oglinzi, degeaba ne smulgem, degeaba ne implantăm, degeaba ne pieptănăm. Vei afla sigur dacă ești frumos sau nu, abia la bătrânețe. Dacă vei știi să vorbești ușor și cald, daca vei știi să strângi în brațe, să iubești, să te bucuri de nimic, să plângi mult și să-ți treacă repede…s-ar putea ca atunci, bătran fiind, niște tineri să-ți bată la ușa, să vină să-ți cânte și să se roage cu tine, să te incurajeze și să-ți asculte cu respect povețele, iar la sfârșit să te lase să-i pupi pe amândoi obrajii…

5 comments:

  1. O poveste impresionanta. Imi place faorte mult ce ai scris acum. Sincer chiar m-a miscat, pentru ca nu am mai auzit de mult asemenea cuvinte frumoase.
    Semnat:Al tau prieten dtz.

    ReplyDelete
  2. Cuvinte simple, cuvinte mari, cuvinte inspirate...

    A life lived for God is a pleasing aroma, by the way!

    Gabi

    ReplyDelete
  3. emotionant.
    p.s. accepti link exchange? daca da, anunta-ma pe blogul meu te rog. :)

    ReplyDelete
  4. ms, acum te adaug si eu. >:D<

    ReplyDelete