Deşi îmi doresc a excela în paralelism vizavi de politică…nu-mi pot reprima spiritul critic, prin urmare acesta urmează a refula în scris.
Am trăit clipe emoţionate (n-am uitat să adaug un “n”) şi încărcate de dramatism mioritic, mustind precum un borhot ce se respectă. Am votat demonstrând încă odată lumii întregi că suntem civilizaţi.
Cu ocazia asta am aflat şi valoarea noastra ca popor, valoare oglindită sublim de plastic de cea a candidaţilor…Dan Puric m-ar contrazice…
Nu sunt din cale afară de pesimist, câteodată chiar, prind optimismul bine de mâneci, cu toate astea ştiu că un viitor ferice, lumea în general n-o să aibă, cât despre România…cuvintele sunt de prisos.
Ieri când veneam de la Biserică, mă gândeam amuzat la alegeri, tot atunci, mintea mea a zvâcnit artistic în versuri:
“Cu cât mai puţină politică ştii
Cu-atât mai bun politician vei fi”
Se pare că am avut mai multă dreptate decât mi-aş dori să fi avut.
Singura mea consolare, e că mi-a placut mult romanul “Toate pânzele sus”.
No comments:
Post a Comment