…încercaţi un fular !…

Nu am mai scris de ceva timp. Constat cu amărăiune că scrisul, la mine e funcţie de timp, iar timpul e funcţie de vremuri şi împrejurări. Voiam să încep luna asta cu partea a patra din “Necazul cel mare” dar nu am avut idei cu toate că, inspiraţie e destulă mai ales când mergi în fiecare zi cu un metrou din ce în ce mai plin de măşti tip dentist. Aş scrie câte ceva în fiecare zi dacă aş fi bloger. Nu sunt. Nu ştiu dacă îmi doresc să fiu...

Îmi place ce fac şi sunt mulţumit. Încep să întrezăresc un posibil scenariu pentru viaţa mea. E liniştitor sentimentul unui viitor….să ştii că îl ai, să ştii că exista, că ar putea fi frumos. Mult timp mi-am dorit să ajung acolo unde nu mă vedeam nicicum ajungând…şi acum odată ajuns şi trecut…totul capătă sens. Nu a fost din cale afară de frumos. Acum îmi doresc să-mi doresc cât mai puţin în fiecare zi…cred ca e o cale viabilă spre mulţumire.

Oameni vin şi pleacă la fel şi stările la fel şi trăirile…să ajungi la sfârşitul unei zile în care să poţi spune că te-ai bucurat, că ai reuşit să fii sincer şi ai făcut un bine de ochii tai şi nu de ochii lumii…poţi dormi liniştit.

E noiembrie, duminica trecută a nins …nu ştiu cum va fi iarna asta…cel mai sigur altfel decât celelalte.

Fac apel la cei ce poartă maşti tip dentist…încercaţi un fular !