…poveste la metrou…

…paşii cunosc drumul de la cămin la metrou, ochii cunosc gropile, calea ferată şi mămaia cu covrigi home made…

Coborând scările, cu căştile în urechi resemnat cu acte în regulă în faţa altui examen...aud:

-Nu vă supăraţi, fi-ţi amabil...geanta asta e grea şi nu pot coborî scările , mă duc la spital să mă internez...

-Sigur, nici o problemă.

-Vai mamă...să-ţi dea Dumnezu sănătate, nu cumva iţi zice Petrişor? ştii azi e Sfântul Petru...

-Nu mă cheamă aşa...multumesc.

-Of…să fii sănatos , că nu-i nimica mai bun ca sănătatea, ştii bărbatul meu e acolo la Huedin, acolo unde a fost prăpăd cu vijelii şi inundaţii!

- Da? Huedin lângă Cluj?

-Da, acolo, e soacra-mea bolnavă şi stă soţu acolo...dar tu eşti ardelean? ai accent...

-Aaaaa nu sunt...dar am fost pe acolo...

-E frumos, îmi place mult la pomana porcului, noi stăm pe un deal, şi obişnuim să mai bem aşa...şi când urcam dealu' mergem aplecaţi...unii zic că stăm aplecaţi din cauza pantei, alţii din cauza băuturii...eee nu se poate fără distracţie!

-Aaaaa...

-Eşti student?

-Da sunt student la construcţii.

-Eu am o fata care a terminat şi lucreaza în armată !

-Da ? să vă trăiască!

-Mulţumesc, tu arăţi bine dar vezi să nu te îngraşi, să nu mănânci pâine şi dulciuri!

-....

-Eu aveam 60 de kile la 30 de ani! acuma uitete-te la mine…râde barbatu’ de mine zice că nu sânt nici femeie nici bărbat!

-....

Ne-am aşezat în metrou, şi în 15 minute, am aflat că fratele dumneaei a fost păcălit de ţigani şi a rămas fără casă, că socrul ei nu suportă aparatul auditiv şi nu răspunde la telefon, că la Huedin e presiunea atmosferică mică si ea nu poate să trăiască acolo pentru că se îngraşă: ’’Acolo să vezi tu smântână adevărată!!! , că obişnuia să meargă în vacanţe la Cernobâl...

Am intrat la examen şi a fost bine...