Plouă. E genul de ploaie care ţi-aduce întrebări, de regulă fără răspuns. Nu găseşti răspunsuri în ploaie. Răspunsurile le aduce curcubeul. Dar mai e până la curcubeu. Plouă.
Ploaia face parte din gama lucrurilor care pot creiona caracterul uni om.
Omului ploaia îi aduce doar o nevoie acută de somn.
Omului mediocru îi aduce gânduri de jale… el ia gândurile şi le transformă în vorbe sau slove, împroşcând apoi încoace şi încolo : ”cât de supărat sunt pe viaţă”.
Omul cu sclipiri de geniu iese afară, se udă bine, se schimbă, mănâncă iar apoi când stă liniştit aşteptându-şi dulcele somn, sare în picioare, iese din nou afară, se face din nou fleaşcă strigând din toţi bojocii : “Evrika ! Evrika ! “
Copilul lui Dumnezeu, priveşte ploaia şi-si aduce aminte că Dumnezeu o trimite şi peste cei răi şi peste cei buni, dreptatea Sa atât de neînţeleasă şi de frumoasă făptuindu-se atât de vizibil prin ploaie. Apoi se roagă cu mulţumire. Plânge.
Ploaia înseamnă mai mult decât apa picurand din nori.
Prima ploaie a adus mânia lui Dumnezeu pentru o lume rea şi stricată. Grozav potop a fost atunci.
Mă gândesc la Noe şi la faptul că timp de o sută şi vreo douăzeci de ani, a lucrat fără să-i pese că toţi ceilalţi îi spuneau nebun. E greu să lucrezi şi să trăieşti prin credinţă. E uşor să dispreţuieşti ce nu cunoşti şi ce nu ai experimentat. Doar Noe, familia sa şi câteva animale au scăpat în urma primei ploi. Nu ştiu ce a fost în inima lui atunci dar… dorinţa de jale şi autocompătimirea apărute în urma unei burniţe dispar garantat gândindu-te la asta.
Apoi…Dumnezeu a luat cele mai frumoase culori şi a desenat. Iar Noe a văzut curcubeul.
Plângand la ploaie nu vei avea ochi pentru curcubeu, şi pierzi totul. Mulţi nu ştiu că Dumnezeu e acolo amintindu-ne în fiecare zi existenţa Sa. Uităm, ignorăm şi bocim în neştire. Nu cere minuni…ele există.
Caută un curcubeu!
Si tu poti vota la cel mai bun articol chiar daca ai fost nominalizata
ReplyDelete