Ai uitat că
obișnuiai să adormi gândindu-te la orice, pentru ca apoi să visezi că stai sub
un scaun albastru, într-un vagon de metrou și ești un soarece arhitect.
Ce ar fi
primăvara fără astenici ?
Curând, când
lucrurile clare se vor complica până acolo că vei alege să le repudiezi pentru
prima enigmă ce-ți va sări în cale, să-ți amintești că orizontul va fi întotdeauna
departe de tine. Vei înțelege să-ți sortezi lucrurile după culoare, simplitate
și lacrimi. Nu te păcăli cu limpezimi de ocazie. Iubește orice, oricând. Iar
când nu mai poți, renunță, te-ai chinuit în zadar, iubirea nu cunoaște
neputință.
Privești
cerul invocând spirite. Tăcere și revoltă.
Esența te
fascinează. Analiză și rațiune. Alegeri, studii. Te lupți să cunoști exteriorul
atât de mult încât tu însuți ai devenit exterior, te-ai golit. În tine nu mai e
nimic și când acel junghi ascuțit din piept îți aduce aminte de asta, te
scuturi, te strâmbi și refuzi. Refuzi să recunoști că esența nu te fascinează,
ci îți lipsește cu desăvârșire. Analiza e doar supraviețuire printre snobi iar
rațiunea o sârmă subțire, care în mod ciudat, te-ajută să atârni drept.
Când te-ai
rugat ultima oară, n-ai simțit nimic. O clipă, ai sperat că poate de data asta,
încruntarea sprâncenelor și ținutul pleoapelor strânse, vor reuși să destrame
negura din tine, dar degeaba.
Ți se
întâmplă mereu ca dorințele să ți se împlinească mult după ce ele au încetat să
mai fie dorințe.
Ai renunțat
la multe. Te pedepsești cu o jalnică superioritate. Câteodată îți dai seama că
unora nu le ești indiferent și atunci, pentru o clipă doar, îți trec prin cap
idei, trăiri și visuri. Dar tu, prea obișnuit cu goliciunea-ți interioară
arunci totul…cândva vei povesti că ai
avut momente în care ai simțit că trăiești, nimeni nu va bănui însă că pentru
tine, o clipă ține doar o clipă.
Cauți ceva.
Nu prea știi ce. Și tu, ca majoritatea oamenilor, ai plecat în urmărirea unei
himere doar pentru că ți-a fost greu să recunoști o nevoie. Dar cine își mai
recunoaște nevoile ? Acum toți caută, și se mândresc cu faptul că nu pot găsi,
de parcă acest lucru ar fi rămas singurul în stare să le dea unicitate.
Recunoaște-ți nevoile, cine știe, poate vei primi un graal.
Privești
cerul invocând spirite. Nu te opri, însă din când în când, privește în pământ.