Wednesday, November 14, 2012

135


Mașina oprește greoi în stație. E frig. Mă așez pe un scaun gri. Lângă mine o doamnă și cotul ei în coastele mele. Ating geamul și închid ochii. Cândva citeam cărți cu piei roșii și prerii nesfârșite.

Timp. Mișcare. Viață. Amintiri.

Realizez că sunt aproape devenit. Habar n-am cum s-a întâmplat.

Încă o tanti. Are capul aplecat într-o parte și privește fix pe lângă urechea mea dreaptă. Aud o conversație telefonică. Două minute; un sirop de calitate atât de proastă încât atinge geniul. Îmi propun să nu privesc într-acolo. Am reușit, dar mi-a părut rău.

Câteodată pot simți bucăti din trecut. E frumos până apare dorința unui prezent acordat trigonometric.

Îmi sprijin capul de geamul mare. Aș da orice pentru o gumă turbo.