Alergând haotic prin hățișurile încâlcite de un verde
aproape grețos, reușea să târască în urma sa ghemul de ață într-un mod cât se
poate de curios; treaba asta nu îl încurca deloc, ba mai mult, judecând după
grimasele ce-i aduceau mustățile lungi într-o poziție aproape verticală, ai fi
zis că e cât se poate de încântat de ce se întâmplă.
Salturi în zig zag și zmucituri. Când în sfârșit se opri,
fără să arate nici cel mai mic semn de surescitare fizică, motanul dungat se
ridică pe picioarele dinapoi și apucă cu un soi de adorație ghemul, ridicându-l
cu membrele rămase libere. Se afla în fața unei limbi de nisip apărută cine
șţie cum în mijlocul vegetației ce aducea a junglă. Fără dar și poate, insula
ar fi putut oricând face cazul unei excelente experiențe botaniste…
Motanul, departe de a fi în vreun fel afectat de dramatica schimbare de peisaj, se îndreptă spre mijlocul limbii de nisip, loc marcat cu o
piatră uriașă, de un alb strident. Piatra avea o gâlmă, un fel de ieșitură în
partea superioară, ce parcă ar fi vrut să nu ia parte la forma și așa ciudată a
uriașului bolovan. Tot ce reușea gâlma însă, era să accentueze impresia de
formă perfect rotundă a corpului de care se dorea a fi despărțiţă. Motanul se
gândise de multe ori la treaba asta neînțelegând cum realitatea imperfecțiunii
devenea neglijabilă în contact cu impresia perfecțiunii.
De data astă însă nici măcar nu privi spre monumentul cu
pricina. Ținând ghemul la piept, pășea cu grijă în nisipul fin. Deși era clar
că trebuie să ajungă lângă bolovan, nu urmă cel mai scurt drum într-acolo, ci
începu un traseu la fel de anapoda precum goana care îl adusese în locul
acesta.
-Ghem, crezi că musafirul nostru șţie care e treaba cu
insula asta?
-Cum vine asta? Te pomenești că tu știi!
-Aș zice că știu mai bine decât el!
-Ai zice, ai face, ai ics ai igrec.
Urmă o pauză în care motanul, vădit vexat își mângâie locul
unde odată obișnuia să fie o ureche.
-Crezi că o să reziste mai mult de câteva zile?
-Puțin a lipsit să te nimerească. Are aerul unia care șţie
cum să-și poarte de grijă.
-Oare?
Se auziră trei împușcături la intervale egale. Motanul oftă
și începu să se joace cu ghemul. După un timp ai fi zis că somnul l-a răpus…
Un fel de ceață începuse să se adune în jurul insulei.
Groasă, pe alocuri opacă, alteori străvezie, în scurt timp acoperi insula,
într-o încercare furibundă de a o proteja de căderea nopții. Ca la un semnal
toate zgomotele de fond încetară, lăsând să se instaleze o liniște mormântală.
Câinele se opri din curățatul carabinei. Se cuibări în culcușul făcut din crengi mestecând nervos câteva foițe de tutun.
“Cine m-a pus să accept ? Când o să mă satur de aventuri
culese din porturi străine?” Își amintea foarte limpede zâmbetul șiret al
bătrânului guvernator. “Un cufăr acum și două când te întorci!” îi spusese…
Perspectiva micii lui comori îi schimbă starea de spirit și
scuipând foițele de tutun își zise că mâine o să trebuiască să se
descotorsească de leșul pigmeului care îl atacase sărindu-i în spate dintr-un
copac, și care zăcea acum cu trei găuri în piept, învăluit de ceața ciudată ce
acoperea insula ca o plapumă.
Târziu în noapte, după ce citi de multe ori, corectând și
schimbând pasajele nelalocul lor, XY se ridică de la masa de scris și se
apropie de șemineu. Își sprijini fruntea de marmura rece încercând să scape
astfel de migrena ce-i strângea capul. Simțea o nemulțumire acută, fără motiv
anume. Ieși din casa veche și o luă spre centrul orașului numărând febril
fiecare pas. Din când în când, se intersecta cu tot felul de oameni ce-i păreau
cu toții la fel, umbre prelungi lipsite de viață. Încercă să țina ochii închiși
cât mai mult, mijindu-i doar cât să nu se împiedice. Se gândea la ea. Îi părea
rău că îi spusese să plece. Se simțea slab. Într-un târziu găsi banca și se
așeză oftând. Câinele costeliv îl recunoscu și începu să se gudure afectuos.
Dimineața îi găsi pe amândoi dormind. XY cu pălăria pe ochi,
bărbia în piept și câinele făcut covrig la picioarele sale. Un copil cu o
geantă preaplină de ziare striga titluri provocatoare. Forfotă. O nouă zi.