…ochi de lumină…

…îşi lăsă bărbia să cadă în piept…ar fi vrut să spună ceva dar cuvintele nu-i puteau părăsi buzele,ochii strălucind de disperare aruncau priviri piezişe în jur.Nu era posibil…el…o viaţa nu s-a temut de nimic! Ce era asta?

Ce să însemne acel hău în care era gata să păşească? De ce nu mai putea vorbi,mişca,urla?

Sigur e un vis!..un coşmar gândi el…ce altceva să fie?

Era convins de inexistenţa unui “ceva” după moarte…era adeptul punctului nu al virgulei.

Îşi purtase boala toată viaţa,cu voinţă ,curaj şi chiar mândrie,îi placeau conversaţiile în care la un moment dat lăsa să se înţeleagă că e bolnav…producea un efect spontan de captare a atenţiei,a complimentelor…şi da…a milei.Mândria lui se hrănea din mila mascată ,era plăcerea lui ascunsă…să simtă uitătura duioasă ,afectivitatea gratuită a celor dragi , dar mai ales stârnirea fascinaţiei celor ce îi erau străini.

Avea o prezentă impozantă,un discurs captivant şi imaginaţie pe măsură,era omul langă care nu cunoşteai plictiseala…nu avea regrete ,îşi formase propriile credinţe şi dumnezei ,fapt ce întotdeauna i-a adus un adânc respect.

Iubea prezentul,diviniza “azi” sfida viitorul şi “mâine” lipsea din vocabularul său…

Toate aceste gânduri îi dădeau năvală,îi asaltau mintea,îl chinuiau groaznic,mai mult decât lupta plămânilor săi pentru un nou suflu…în acel moment îşi dădu seama că nu mai are mult,groaza îi eliberă mintea de toate gândurile…îi vedea pe toţi stând deasupra lui,mila din ochii lor nu mai avea nimic care sa-i placă…deodata...vru să îşi strige soţia,sa-i spună că nu era aşa,nu era “punct”…tot ce a mai putut face fu un geamăt sfârşit şi ochi largi aproape părăsindu-i orbitele…murise.

 

Pe cerul în flăcări se-ntinde o umbră

Din urmă-i pe drumuri, se suie un înger

Opriţi vijelia!

Privelişte sumbră,străbate întinsul cu aripi de fulger.

 

                                                  Iată pecetea, semn de iubire

                                                   Israele fiii să-ţi poarte

                                                  Slăviţi-l pe Miel daţi-i mărire

                                                 Scrise vă sunt numele-n Carte!

 

                                                                                                 Voi… neam …cu inima-n sânge spălată!

                                                                                                 Cu suflet sfinţit în Iubirea divină,

                                                                                                 De-a pururi ţărâna,din voi e luată!

                                                                                                 Primiţi trup de slavă şi ochi de lumină!

                                                          

                                                                                                                                                                      (Elim-Ochi de lumina)