Am plecat în februarie militar…la Predeal, ne-a format acolo şapte săptămâni, m-a pus la puşca mitral
ieră, am tras 16 în punctul ochit şi 3 în aer “bravo, bine” mi-a zis, şi mi-au dat o sută de lei şi tigări.
Aşa am ajuns la '‘plutonul patru mitralieră” tot războiul am fost acolo, la armamentul ăsta greu, aveam ajutorul meu şi nu am purtat baionetă nici mască…aveam puşca de nouă chile patru sute.
De trăit am trăit bine, că am fost în armata germană, ne dădeau ciocolată şi un trabuc pe zi.
În ziua de 7 august ’43, m-au împuşcat în mâna stângă, am căzut în şant acolo, au venit doi români ca să mă ia să mă interneze că eram rănit, m-a cautat de bani şi de ceas –n-am avut- şi m-au lăsat acolo.
A trecut un neamţ voinic, m-a văzut, m-a luat, m-a dus la cabinetu’ lor m-a pansat şi mi-au dat acolo un bidon de “surogat” –am băut- dupaia m-a dus la spital şi am stat 6 săptămâni pân’ m-am făcut bine.
4 mai ’44, m-a împuşcat în mâna astalaltă, mă uitam aşa cum veneau ruşii, dar pe mine m-a ‘mpuşcat ai noştrii! Un glonţ tras de vr’unu instantaneu şi gata. Mă vede capitanu’.
“Cum ai stat mă? ia arată-mi”
Eu eram totuna de sânge…şi îi zic:
“Ete am stat aşa!”
“Dacă stateai drept?”
“Intra glonţul paicia şi ieşea paicia!”
Şi capitanu’ a zis “Şi?”
“Şi scăpam, că m-am săturat de durerilea astea!” am urlat tare la el , că nu mai puteam.
“Bine mă dar de ce mai port eu treselea astea pe mine?”
S-a împăcat el cu mine pînă la urmă, m-am dus la spital am stat vreo şase zile, au venit ăia cu aviaţia şi au bombardat spitalul, noroc că am fost afară, au murit vreo 60 atuncia, am stat aşa rănit, pe 12 mai ’44 ne-a luat prizonieri. Eram legat cu mâna de gat, ne-a încolonat şi au dat ordin că cine e ranit să iasa pe dreapta. Îmi facea inima ca alte alea, la gât se suise de frica.
” Să ies să nu ies”
Îi văz pe ruşi, pe santinele cum îşi numarau gloanţele, “tu câte ai ?” vorbeau aşa între ei, mă uit aşa înapoi şi după mine a fost vreo mie de inşi dăştia rănişi. Cu şipca de la gard că aveau picioarele rupte, cu mâini rupte, cu capu’ spart…au ieşit toţi, că le-a zis că vine “salvarea”, numa ruşii aveau atuncia “salvare” , prin România nu era , apoi a sosit şi la noi.
Să vezi ce-au făcut, eu n-am avut curaj să ies, ne-a făcut nouă drum înainte, vreo 12 mii de suflete, eu mă uitam mereu înapoi , pac pac pac, numai un glonţ în cap cu economie, i-a împuşcat pe toţi, oameni care putea să trăiască, uite eu dacă ieşeam atuncia nu mai eram astazi…
(va urma…)
No comments:
Post a Comment