Thursday, February 18, 2010

…Necazul cel mare IX: Madis…

-Lasă-l! zise S, afișând un ranjet de satisfacție. Vadis își descleștă ghiarele iar corpul omului căzu cu un bufnet sec, la picioarele lui S. Acesta își duse mâna deasupra ochilor și privi spre locul de unde dispăruseră fără urmă ceilalți oameni. Căzu pe gânduri uitând de uriașul erete și de omul care acum își venea în simțiri.

-Vadis! Mâine vreau să le iei urma, îi vreau pe toți până la ultimul! Nu trebuie să-ți amintesc de Berth, nu?

-Nu stăpâne! Am înțeles, zise Vadis cu o voce horcăita, apoi continuă plin de teamă, Stăpâne! Am lovit pe unul din ei, și acum zace acolo mort…să-l aduc?

-Vadis! Când ai mâncat ultima oară? Vocea lui S căpătase o oarecare catifelare, dar ochiiExtremeShare_032 îi străluceau frenetic, ceea ce-l făcu pe omul de la picioarele sale să leșine din nou cu un vaiet prelung.

Vadis mulțumi din cap și zbură spre locul morții Călătorului. S îl urmării cum face cercuri la început largi apoi din ce în ce mai strânse deasupra trupului inert. Apoi își mută privirea dintr-acolo, pentru a studia omul adus de uriașa creatură.

Avea un cap rotund și complet părăsit de păr. Trecut de jumătatea vârstei dar cu o față senină și deloc îmbătrânită. Sprâncenele stufoase și negre îi dadeau un aspect gânditor dar nasul mic, turtit și bărbia lată, aminteau mai degrabă de un boxer retras din activitate. 

“ Oamenii! Mereu în contradicție cu ei înșiși ! Nu știu ce-o fi văzut Yeshua la ei…” geamătul omului nu-l lăsă să-și ducă gândul până la capăt. Se trezise.

-Cum te cheamă? Întreba cu voce moale și blândă S.

Omul nu răspunse ci se încordă ca pregatit pentru a fi lovit.

-Cum te cheamă? Și glasul lui S se aspri.

-Ce contează ? Vreau doar să mor. Atât.

-Dacă ai avea tot ce n-ai avut vreodată, ai mai vrea să mori?

Omul clipi des și răspunse:

-Nimeni nu poate să-mi dea tot.

-Dar de-ar putea, ai mai vrea să mori?

-Nu.

- De-acum te numesc Medis. Tot ce-ai vrut și n-ai avut e de azi al tău. Atât doar, pentru a avea totul, trebuie să-mi aparții.

-Vreau…vreau, bângui omul .

-Bine atunci.

Omul se simți apucat de brațe puternice și așezat în picioare, durerile-i dispărură….se trezi îmbrăcat și aranjat cum doar prin vis crezuse că poate fi. Începu să ceară, dorință după dorință, toate i se îndeplineau aievea. Atunci complet cucerit zise:

-Sunt al tău, nu mai vreau să mor!

S încuvință din cap, și-i întoarse spatele. Începu să râda de omul plin de sânge și noroi ce se bucura de iluzia vândută de el.

“Oamenii….oare ce-a văzut Yeshua la ei ? ”

No comments:

Post a Comment