Curs de maţini electrice în stilul Lazăr. Am înţeles în întregime şi pe alocuri chiar mi-a plăcut. Am plecat de la facultate mulţumit. La metrou sunt ca de obicei cu Mario şi Tzz.
-Măh!...pe unde eşti? Mă întrebă Mario.
Tresar şi reuşesc cumva să-mi dezlipesc privirea de pe geamul devenit oglindă….
-Măi…dacă aş închide ochii aş adormi…
Mario mă analizează câteva secunde apoi dă înţelegător din cap…
-Ştiu cum e… zise el oftând. Mâine e grevă la metrou! Mai vi la facultate?
-E grevă? Nu mai vin! 
Ne-am despărţit la Piaţa Romană. Aerul de afară e rece şi-mi face bine. Toţi privesc în gol…traversez şi mă îndrept spre locaţia unde urmează să-mi desfăşor activitatea de arhivist. Trec pe lângă o biserică mare…cred că până la urmă o să intru să văd cum e înăuntru…
Pe trotuar stă un câine uriaş, lânos şi cu zgardă antipurici albastră la gât…Trec pe lânga el admirandu-i lehamitea vizavi de tot şi toate… deodată aud un zgomot în spate şi simt căldura botului deschis ca să muşte, aproape de cefa mea. Am executat un salt de care sunt mândru…din trei paşi am fost departe lăsând în urmă un lătrat furios şi rasetele înfundate ale celor câţiva martori ai scenei.
Am deschis prima licenţă…era ora 15:00.
Am închis ultima licenţă…e ora 19:48.
Mâine lucrez toata ziua. Daca o sa văd câinele, o să trec pe trotuarul opus, îmi plac îndeajuns de mult căţeii pentru a-i trata cu respect…chiar dăcă uneori înseamna a da bir cu fugiţii.
Când începusem să-mi pierd nădejdea, un câine cu mustăţi renascentiste mi-a demonstrat că rutina nu e totul la o zi.
Una dintre cele mai plăcute concluzii.
Poate mâine nu va fi un câine…
No comments:
Post a Comment