…sacrificii şi nestemate…

Lucrurile preţioase cer sacrificii.

Sacrificiul înnobileaza, dă putere, te schimbă, te face să iubeşti la modul perfect, asa cum doar El a fost în stare să iubească.

Trăim vremuri în care se depun eforturi uriaşe ca tot ce este sacru să nu mai fie.

Trăim vremuri în care aceste eforturi sunt răsplatite pe deplin, deschide televizorul ,uite-te la reclama pentru săpun, în care el, săpunul apare mai puţin decât domnişoara care-i demonstrează calităţile. Intereseză-te ce pagini sunt accesate cel mai mult, priveşte pe stradă, citeşte cum erau oamenii pe vremea lui Tolstoi ori Dostoievski, iar de nu vei fi convins, cu tristeţe ţin să te anunţ că tot ce putea fi frumos în tine a murit.

Aş vrea să vă spun că e doar o fază, că totul va reveni cândva la normal, că oamenii se vor trezi şi-şi vor lepăda  solzii de pe ochi, vor arunca pietrele din inimi vor renunţa la cuvantul “eu”….dar nu pot.

Aş vrea să cred că mulţi îşi dau seama de ce se întâmplă şi se hotărăsc să înnoate împotriva curentului. Deocamdată cred că sunt puţini, socotiţi “nebuni”, batjocoriţi iar în cazuri extreme omorâţi.

Mă întreb de ce e mai uşor de crezut un sfârşit prezis de Nostradamus pentru 2012, decât sfârşitul hotărât de Dumnezeu, sfârşit reprezentat foarte clar în Cuvânt. Oare cine e de vină că nu citim Biblia? Dacă am auzi la tv în fiecare zi că e bine şi important să citeşti Scripturile le-am deschide mai des. Nu auzim, ignorăm.

Mai interesanţi oamenii de pe sticlă decât sfinţii din Biblie, mai credibile telenovelele decât pildele, mai emoţionante showurile live dar cu scenarii, lacrimi false şi peruci decât jertfa Lui.

Nu mai sunt pesimist, nu-mi mai permit să fiu un zombie spiritual.

Nici optimist nu vreau sa fiu, ce să-mi doresc pe pământ?

Vreau sa fiu ce m-a făcut El să fiu.

O să calc în a treia decadă, şi nu ştiu când a trecut, la fel zice şi bunicul iar el calcă în a zecea decadă.

Cât de des vă gândiţi la eternitate?

V-a spus cineva că, doar câteva decade aici jos stabilesc eternitatea “dincolo”?

Datorită golului acela de unde vine oftatul,  depresia,  singuratatea,  eşecul,  ura,  blestemul, înjurătura şi întregul curent al desacralizării… datorită lui a fost nevoie de un sacrificiu la Golgota,  Cineva ştia că azi tu eşti trist, singur, disperat, fără încredere, revoltat şi fără sens.

Opreşte-te.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”  (Ioan 3:16)

Sacrificiul oferă lucruri preţioase.