Prin definitie fugim de extreme …cu toate astea,ele ne definesc si cateodata ele ne produc satisfacti,ne produc stari euforice…"sunt cel mai tare","numai eu am stiut",etc…E greu sa nu ai tangente cu extremele as putea spune chiar imposibil…a-ti propune sa nu fi extremist e o extrema…pana la urma fiecare drum are doua santuri…
Ideea e sa faci deosebire intre ce e bun si ce e rau,sa inveti cand e bine sa tii cont de parerea celorlalti si cand nu…sa inveti sa asculti,sa inveti sa vorbesti,sa stii sa iti pui straja gurii…sa stii sa intorci obrazul…
Ca vrei ca nu vrei un lucru e clar,a fi superior inseamna sa te faci cel mai mic…sa fi din cale afara de modest,sa protestezi in fata complimentelor,mai ales in fata celor gratuite,sa muncesti pentru a fi apreciat de cineva sub nivelul tau,sa iti faci prieteni fara a folosi cuvintele,sa cultivi respect fara a cheltui bani,sa iubesti fara a incerca sa schimbi,sa te schimbi pentru ca esti iubit…
..sa fi si print sa fi si cersetor se poate,sa ai extreme minunate e ideal,sa eviti santurile e imposibil…sa iti sapi propriul sant e geniu…
Vreau sa invat ca pot avea orice,dar ca nu pot avea ce vreau…
…se spune ca la un moment dat Socrate statea la soare si un mare imparat din vremea lui a venit la el si i-a zis:Spune-mi ce doresti si iti voi da! Socrate ii spune:Nu imi lua ce nu imi poti da…
Imparatul statea in soare…
No comments:
Post a Comment