m-am rătăcit cu un gând printre vise
în adâncuri
murdare de ploi
am îngropat
porți uriașe, închise
sub ciudate
tristeți și nevoi
speriat de
rugină, flămând de pustiu
am chinuit fără
simț o iubire
așa am
rămas c-un obraz pământiu
și-o
arzândă icoană, zdrobire
Foarte frumoase versuri! Din suflet pentru suflet, din inima pentru porti inchise... :)
ReplyDelete