...de ceva timp..

De ceva timp…

De ceva timp, scurt ce-i drept, am început să-mi îndulcesc insomniile. E groaznic să nu poți adormi ușor. Simt cea mai pură invidie pentru cei care adorm înainte să atingă perna.

Prin definiție sunt un om care vorbește puțin, nu că aș încerca să par înțelept, ci pentru că atunci când vorbesc mult, ori nu mă fac înțeles ori vorbesc în dodii. Prin urmare sunt un bun ascultător.

O perioadă importantă în viața mea, a fost atunci când ascultam ore în șir oameni care vorbeau despre Dumnezeu. Din nefericire acea perioadă, ca de altfel toate perioadele, a avut un sfârșit.

Nu știu cum pot fi atât de om, încât să uit de tot ce Dumnezeu a făcut, face și va face pentru mine.

De ceva timp am reînceput să ascult oameni care vorbesc despre Dumnezeu. Încep să înțeleg un motiv ascuns în spatele insomniilor.

E important să auzi cuvinte care să-ți pătrundă în inimă. E important să cauți oameni și medii care să-ți adape setea spirituală. Sunt un om mai mult decât bogat în aceasta privință. Dacă mi-aș da seama de acest lucru înaintea oricărei zvâcniri păcătoase ale ființei mele, m-aș transforma în sfânt.

De ceva timp încerc să nu mai fiu cum sunt, dar fără să mă pierd de mine.

Cred că cel mai frumos lucru pe care îl poate avea cineva e acel sentiment sincer, concret, nascut din prezența Lui Dumnezeu în viața sa.