Friday, April 2, 2010

…iooooi…

Când am primit invitația de la D, am zis așa: ” iooooi ! ”.

Singurele emoții au fost îndreptate spre geanta de voiaj abia cumparată, îmi părea cumva prea mare… dar odată trecut de ”cechin” am lăsat să zburde în mine sentimentul fain aferent unei călători. Mi-a plăcut și la decolare și la aterizare. Mi-au plăcut și stewardesele-aveau să fie ultimele fete frumoase pe care urma să le văd în cele cinci zile petrecute în Viena.

Am vizitat cam tot ce era de vizitat, și pentru asta țin să mulțumesc unui prieten “real”, se știe el…

Nu de puține ori a trebuit să mă lupt cu proprile-mi fălci, aveau tendința de a se căsca și a rămâne aP1030957șa.

Dacă aș începe să fac comparații ar trebui să fac un blog separat, ori astfel de bloguri există deja.

Am observat multe lucruri care mi s-au părut curioase, si am să amintesc doar câteva.

Și în Viena există scări rulante, și acolo oamenii le folosesc intens, numai că întotdeauna o să-i vezi pe toti aliniați pe partea dreaptă lăsând loc liber pentru cei grăbiți. M-am gândit că cei de la Metrorex visează în fiecare noapte un astfel de scenariu…

Eram în metrou și lângă mine un grup de copii făcea un tămbălau monstru, printre ei se remarca un băiețel care nu-și găsea deloc starea și se acompania cu niște urlete serios lucrate. Lângă ei, erau doi oameni, probabil responsabili cu aducerea lor acasă de la grădiniță. După câteva minute de pasivitate, unul dintre cei doi îl ia de mâna pe micul titirez și se pune într-un genunchi.

Copilul vrea să-i ocolească privirea dar nu poate, vrea să fugă dar bărbatul îl ține bine. Copilul începe să urle, bărbatul începe să vorbească, calm, liniștit cu o oarecare pauză între cuvinte. Urletele deveniră rapid plâns, apoi plânsul se transformă în implorare…copilul se pocăise de nu-ți venea să crezi. Tare rău mi-a părut că nu știu germana.

Am aflat și câteva lucruri despre sistemul lor educațional. Se pare că la ei, orarul depinde de programul tău și nu programul tău de orar.

La 19:00 se închid cam toate magazinele. Imediat după ora asta, parcurile se umplu de oameni care aleargă. Bătrâni și tineri deopotrivă.

Nu există hipermarketuri uriașe. Ei nu gătesc, ies în oraș.

La sfârșit, mă gândeam cum mi-ar sta mie pe acolo, definitiv vorbind. Am fost în dubiu până când am aterizat la București. Se pare că sunt mai patriot decât credeam.

6 comments:

  1. mai nenea conea , da mare prostie facusi brede teai intors in tara
    in locul tau acolo ma perdeam ;))
    bay da uei... cini ii bre miss D ???
    ha?? :D
    o cunosc? :))

    ReplyDelete
  2. Multumesc pentru ca ai acceptat provocarea. Si bineinteles ca ai scris exact esentialul ceea ce m-a facut sa simt ca as fi si eu cu tine in calatorie. Vacanta placuta in continuare.
    Semnat: "D"

    ReplyDelete
  3. vad ca s-a creat confuzie.
    deci D e prietena sau prietenul tau?
    pe oameni ii intereseaza cancan-ul, nu cum te-ai simtit in vacanta.

    ReplyDelete
  4. a se citi cu luare aminte, intelesul e acolo la vedere :))

    ReplyDelete
  5. Io amu vad ce comentarii ai 8-}
    Semnat : "D" da alta nu ala din text :))

    ReplyDelete