E uşor să scriu despre regret. Regrete mari… regrete mici.
Regretele mici ţin de tot ce puteam să fac şi nu am făcut, sau mai degrabă de tot ce puteam face bine dar am făcut prost. Regret că nu mi-am perfecţionat comunicarea în codul morse, că nu am citit cât îmi doresc acum să fii citit, regret ca la mine adolescenţa a răbufnit pe la 19 ani…Regret că singura altercaţie în care am participat voit, a fost contra unei fete. Curios lucru că nu-s misogin.
Regrete mari. Atunci când alegi ceva, iar acel ceva nu e bun, e mai limpede ca apa de izvor faptul că ai ales prost. Am facut asemenea alegeri. Am regrete. Le consider totuşi indispensabile omului în general, şi mie personal. De ceva timp nu mai am, tot de ceva timp parul nu-mi mai pică prea furtunos. De ceva timp m-am regăsit, L-am regăsit.
Regretele trebuiesc anihilate cât mai brutal cu putinţă. Altfel dispar visele, iar omul fără vise nu e altceva decat o fosilă cu suflare de viaţă.
Visez ca la anul, dacă va exista un an viitor, să am mai multe vise decât acum.
La mulţi ani ţării mele.
Leapşa despre regret oricarui doritor. Nu dau nume ca să nu-mi supar cititorii fideli. Acesta a fost sarcasm.
PS:Am prmit ideea de la Ionuţ Andrişan, sau cum îl mai alint eu…my blogfather.
Crezi ca e posibil sa nu avem regrete? (sau ne fie frica sa recunoastem ca avem...), ca am irosit, am pierdut, si lista poate continua... important e sa nu ramanem ancorati in REGRETE mari, regrete mici- sa mergem mai departe, cu Domnul de partea noastra...
ReplyDeleteAbia astept sa vad ce suprize a mai pregatit El pt mine pe acest final de an!!!
All the best,
G.
nu cred ca e posibil sa nu avem regrete...ar fi o lume perfecta ce nu ar avea nevoie de Rai.
ReplyDeleteBucuri multe si impliniri deosebite iti doresc!