…entuziasm…

Afară nu mai plouă. E un motiv îndeajuns de bun pentru o abandonare în entuziasm. Îmi place când mi se întâmplă așa. Aseară am mers la Biserică și mi-am întărit convingerea că, acolo trebuie să mergi pregătit. Pregătit să cânți, pregătit să te rogi, pregătit să plângi, pregătit să primești răspunsuri, pregătit să fii surprins.

Poți veni și nepregătit, nu te controlează nimeni la intrare…doar că, atunci când pleci, iei cu tine doar bâlbâieli, acorduri duse aiurea, freze “prea prea” și miros de tămâie.

Nu-mi place când nu sunt pregătit. Trăiesc într-o lume în care orice se plătește, iar nepregătirile, în orice domeniu, se plătesc cel mai scump.

Afară nu mai ploua, mă gândesc că pe timp de soare trebuiesc verificate umbrelele.

Am mult entuziasm în ultima vreme. Îl consider un dar, pentru că mă scapă de îngrijorări. Îl consider util pentru că nu m-a ținut în casă pe timp de ploaie ci m-a dus la Biserică.

Să intrii în Biserică cu entuziasm, să-L cauți pe Dumnezeu cu entuziasm, să te lupți cu tine, cu lumea…ăsta ar fi comportamentul unui om scăpat liber în fericire.

În doze mici îți poate lumina ziua. În doze mari îți poate schimba viața.

Mai bine un entuziast cu un viitor acoperit de ceață , decât un strateg cu viitor sigur.